Explorarea spectrului: un ghid pentru metodele de modulare

De ce este atât de importantă modularea?Fără aceasta, trimiterea de semnale de frecvență joasă pe distanțe lungi ar necesita antene foarte mari, ceea ce face ca rețelele de comunicare globale să fie imposibile.Modularea remediază acest lucru prin scurtarea lungimilor de undă ale semnalului, permițând transmiterea pe distanțe lungi cu antene mai mici.Această avansare a schimbat industria de la sisteme cu fir la rețele de comunicare mai eficiente, răspândite și puternice.

Pe măsură ce nevoia de informații rapide și rețele puternice crește, înțelegerea metodelor de modulare devine din ce în ce mai importantă.De la analog la digital, fiecare metodă îmbunătățește caracteristicile de transmisie precum gama, claritatea și eficiența lățimii de bandă.Acest articol va explora funcționarea, beneficiile, utilizările și complexitățile modulației, subliniind rolul său de fundament al comunicării moderne, permițând conectivitatea globală și schimbul de informații.

Catalog

Figura 1: modularea

Tipuri de semnale în procesul de modulare

Semnal de modulare

Semnalul de modulare, cunoscut și sub denumirea de semnal de mesaj, conține informațiile care trebuie transmise.Acesta este un semnal de bandă de bază cu frecvență joasă.Rolul său principal este de a transporta conținutul de fond al comunicării.Prin modulare, acest semnal de frecvență joasă este pregătit pentru transmisia pe canalele de comunicare.

Semnal de transport

Semnalul purtător este un semnal de înaltă frecvență, cu proprietăți specifice de amplitudine și fază.Nu poartă niciun conținut informațional de la sine.Funcția sa principală este de a transporta semnalul de modulare de la sursă la receptor.Atunci când este combinat cu semnalul de modulare, semnalul de purtător permite transmiterea eficientă a datelor pe canalele de comunicare, depășirea pierderilor de transmisie și zgomotului.

Semnal modulat

Semnalul modulat este rezultatul combinării purtătorului și a semnalelor de modulare.Acest semnal preia caracteristicile de înaltă frecvență ale purtătorului în timp ce încorporează conținutul informațional al semnalului de modulare.Modularea poate apărea sub diferite forme, cum ar fi amplitudinea, frecvența sau modularea fazelor.Fiecare tehnică modifică semnalul modulat pentru a -l optimiza pentru diferite condiții de transmisie și recepție, asigurând o comunicare eficientă și fiabilă pe distanțe și prin diferite medii.

Figura 2: Cele 3 tipuri de semnale în procesul de modulare

Metode de modulare

Modulare analogică

Modularea analogică implică utilizarea unei unde variate continuu ca semnal purtător.Această undă este ajustată pentru a se potrivi cu mesajul de intrare sau semnalul de date.Amplitudinea, frecvența și faza undei pot fi modificate pentru modulare.Principalele tipuri de modulare analogică sunt modularea amplitudinii (AM), modularea frecvenței (FM) și modularea fazelor (PM).

Modularea amplitudinii (AM)

În modularea amplitudinii (AM), amplitudinea valului purtător este variată în proporție directă cu semnalul mesajului.Frecvența și faza transportatorului rămân constante.Această metodă produce un spectru care include o frecvență purtătoare și benzi laterale inferioare și superioare.AM necesită mai multă lățime de bandă și putere decât alte tipuri de modulare și este mai predispus la zgomot și interferențe, ceea ce face filtrarea semnalului provocatoare.

Figura 3: modularea amplitudinii

Modularea frecvenței (FM)

Modularea frecvenței (FM) modifică frecvența undei purtătorului pe baza amplitudinii semnalului mesajului, în timp ce amplitudinea și faza rămân stabile.FM este superior AM în suprimarea zgomotului, dar necesită mai multă lățime de bandă.Este utilizat pe scară largă în radiodifuziune, sisteme radar și telemetrie.

Parametrii FM includ indicele de modulare și frecvența de modulare maximă, care au impact asupra lățimii de bandă și a eficienței transmisiei.De exemplu, FM cu bandă largă (WBFM) are o abatere de frecvență mare (± 75 kHz) pentru a oferi audio de înaltă calitate în intervalul de 88,5-108 MHz.În timp ce WBFM permite o transmitere extinsă a datelor, necesită aproximativ 200 kHz de lățime de bandă pe canal.

FM-ul cu bandă îngustă (NBFM) are un indice de modulare scăzut (β ≤ 0,3) și o abatere de frecvență mică, de obicei în jur de ± 3 kHz, ceea ce îl face ideal pentru utilizări mai puțin solicitante.Folosește mult mai puțin lățime de bandă, aproximativ de două ori frecvența de modulare.

Figura 4: Semnal de modulare a frecvenței (FM)

Figura 5: Diagrama bloc de modulare a frecvenței (FM)

Modulație de fază (PM)

Modularea fazelor (PM) modifică faza valului purtătorului în conformitate cu semnalul de date.Deoarece modificările de fază afectează frecvența, PM este un tip de modulare a frecvenței.PM codifică datele prin schimbarea unghiului de fază al undei purtătorului, valori de date diferite corespund schimbărilor de fază distincte.De exemplu, un „1” ar putea fi reprezentat de o schimbare de 0 ° și un „0” cu o schimbare de 180 °.

Figura 6: Modularea fazelor (PM)

Modulare digitală

Pentru a obține o calitate superioară și o comunicare eficientă, sunt utilizate tehnici de modulare digitală.Aceste metode oferă avantaje clare față de modularea analogică, cum ar fi o mai bună eficiență a puterii, utilizarea optimă a lățimii de bandă disponibile și rezistența la zgomot îmbunătățită.În modularea digitală, semnalul mesajului este convertit mai întâi de la format analogic la digital înainte de a fi modulat cu o undă purtătoare.

Valul purtător în modularea digitală este manipulată prin introducerea sau activarea și oprirea acesteia pentru a crea impulsuri care poartă semnalul modulat.Modularea digitală, la fel ca modularea analogică, implică variația amplitudinii, a frecvenței și a fazei undei purtătorului.Acest proces se încadrează în 5 tipuri principale.

Figura 7: Keying Shift Amplitude (Ask)

Amplitude Shift Keying (Ask)

Amplitudinea Shift Keying (Ask) Modifică amplitudinea unui semnal de purtător pe baza intrării digitale.Această tehnică similară cu modularea amplitudinii analogice, dar pentru semnale digitale, reprezintă binar 0 și 1 cu diferite niveluri de amplitudine.Întrebarea este frecvent utilizată în transmisiile de frecvență radio (RF).Acesta trimite date prin pornirea și opțiunea semnalului, ceea ce este important pentru sistemele de comunicare RF.

Keying Shift Frecvence (FSK)

Frecvența Shift Shift (FSK) codifică datele prin modificarea frecvenței semnalului purtătorului.Această metodă se găsește în modemuri, telefoane fără fir și sisteme RFID.În FSK binar, două frecvențe distincte reprezintă binar 0 și 1. FSK în fază continuă, o variantă, reduce modificările abrupte ale fazei pentru o mai bună stabilitate a semnalului.FSK comută între frecvențe mici și înalte pentru a denota valori binare, codificând eficient informațiile digitale.

Figura 8: Keying de schimbare a frecvenței (FSK)

Keying Shift de fază (PSK)

Keying Shift de fază (PSK) codifică datele prin modificarea fazei semnalului purtătorului.PSK binar (BPSK) folosește două faze separate cu 180 de grade.Versiunile avansate precum PSK -ul quadraturii (QPSK) și PSK diferențial (DPSK) codifică mai multe biți pe simbol pentru o eficiență mai mare.PSK implică o sincronizare precisă pentru a modifica faza unei unde purtătoare de frecvență constantă.Această tehnică, folosită în LAN -uri wireless, RFID și Bluetooth, este fiabilă datorită rezistenței sale la zgomot.

Figura 9: Keying Shift de fază (PSK)

Modulația amplitudinii cudadraturii (QAM)

Modularea amplitudinii în cadratură (QAM) folosește atât modularea amplitudinii, cât și a modulării fazelor pentru a reprezenta datele în mod eficient.Este foarte eficient cu spectru și ideal pentru aplicații cu rată mare de date, cum ar fi modemurile digitale TV și cablu.Formate precum 16-QAM, 64-QAM și 256-QAM prezintă niveluri de amplitudine diferite.QPSK, o variantă QAM, modulează doi biți simultan, selectând din patru schimbări de faze (0, 90, 180, 270 grade), dublând capacitatea informațională a lățimii de bandă.

Figura 10: Modulația amplitudinii cudraturii (QAM)

Multiplexarea diviziei de frecvență ortogonal (OFDM)

Multiplexarea de diviziune a frecvenței ortogonale (OFDM) este o schemă digitală de modulare multi-purtătoare.Folosește multe semnale sub-transportoare ortogonale strâns distanțate, fiecare modulat cu scheme precum QAM.OFDM atinge rate de date ridicate și rezistă la interferențe și decolorare multi-căstări.Utilizate pentru rețele moderne de bandă largă precum LTE și Wi-Fi, OFDM transmite eficient volume de date mari pe mai multe fluxuri de date strâns distanțate.

Figura 11: Multiplexarea diviziei de frecvență ortogonală (OFDM)

Modularea pulsului

Sistemele de modulare a pulsului transmit informații prin modificarea amplitudinii, duratei, calendarului sau forma impulsurilor obișnuite ale purtătorului.Această metodă urmează „principiul de eșantionare”, care asigură că o formă de undă continuă cu un spectru limitat poate fi reconstruită precis din eșantioane discrete prelevate la mai mult de două ori mai mare frecvență a semnalului.Aceste probe modulează impulsurile purtătorului.Modularea pulsului este utilă în telecomunicații, sisteme de control și diverse aplicații electronice.Cele 6 tipuri principale de modulare a impulsurilor, cu detaliile și aplicațiile lor tehnice, sunt:

Modularea amplitudinii pulsului (PAM)

În PAM, amplitudinea impulsurilor este modificată în funcție de eșantioanele instantanee ale semnalului mesajului.Acest lucru schimbă direct amplitudinea pulsului pentru a se potrivi cu amplitudinea semnalului, în timp ce frecvența pulsului și faza rămân neschimbate.PAM este o formă simplă de modulare a pulsului și este baza pentru metode mai avansate.Este utilizat pe scară largă în standardele de comunicare Ethernet, transmitând date digitale peste cablare folosind impulsuri de tensiune.PAM facilitează o conversie eficientă digitală-analogică, susținând transmiterea de date de mare viteză în medii de rețea.

Figura 12: modularea amplitudinii pulsului (PAM)

Modularea lățimii pulsului (PWM)

PWM schimbă lățimea (durata) impulsurilor pe baza semnalului de modulare, păstrând în același timp amplitudinea și frecvența constantă.Această tehnică este eficientă pentru controlul puterii livrate pe dispozitive precum motoarele și luminile, ceea ce o face comună în automatizarea industrială și în electronica de consum.De exemplu, PWM ajustează viteza motorului prin schimbarea lățimii pulsului, influențând direct puterea motorului.De asemenea, este utilizat pentru a diminua luminile LED prin variația ciclului de serviciu, reglând luminozitatea fără a schimba culoarea ușoară.

Figura 13: Modularea lățimii pulsului (PWM)

Modularea poziției pulsului (PPM)

În PPM, poziția fiecărui puls se modifică în funcție de amplitudinea semnalului de modulare cu lățimea și amplitudinea pulsului fix.PPM oferă o imunitate mai bună la zgomotul de amplitudine în comparație cu PAM și PWM, ceea ce o face potrivită pentru sisteme de comunicare optică precum fibra optică, unde este necesară precizia de sincronizare.Rezistența PPM la zgomot îmbunătățește fiabilitatea transmiterii datelor pe distanțe lungi, asigurând o fidelitate ridicată în rețelele optice.

Figura 14: Modularea poziției pulsului (PPM)

Figura 15: Modularea codului pulsului (PCM)

Modularea codului pulsului (PCM)

PCM este o metodă digitală pentru transmiterea datelor analogice.Semnalul analogic este eșantionat la intervale regulate, cuantificat și codat în biți digitali.PCM este standardul pentru sunetul digital în computere, telefonie și alte aplicații audio digitale.Oferă o modalitate fiabilă de a transmite semnale audio analogice digital cu o fidelitate ridicată.Fiecare eșantion analogic este reprezentat de un număr fix de biți, asigurând consistența și precizia în procesarea audio digitală.Utilizarea pe scară largă a PCM în telefonie digitală și înregistrare audio evidențiază importanța sa în sistemele de comunicații moderne.

Figura 16: Modularea densității pulsului (PDM)

Modularea densității pulsului (PDM)

Cunoscut și sub denumirea de modulare a frecvenței pulsului (PFM), PDM modifică densitatea pulsului pe baza amplitudinii semnalului analogic.În aplicațiile audio, microfoanele folosesc PDM pentru a converti sunetul analogic într -un semnal digital.Avantajul PDM constă în simplitatea sa pentru circuitele integrate și facilitează proiectarea convertoarelor digitale-analogice.Această metodă este utilă pentru dispozitivele audio portabile.Capacitatea PDM de a reprezenta semnale audio de înaltă fidelitate, cu o complexitate hardware minimă, îl face o alegere preferată în electronica de consum.

Figura 17: Modulația diferențială a codului pulsului (DPCM)

Modulația diferențială a codului pulsului (DPCM)

DPCM este o variantă a PCM în care este codificată diferența dintre eșantioanele succesive, reducând rata de biți în comparație cu PCM standard.Această metodă este utilă în situații cu lățime de bandă limitată, deoarece reduce transmiterea datelor fără a pierde multă calitate.DPCM exploatează corelația dintre eșantioanele succesive în semnale audio și video, comprimând eficient datele pentru transmisia eficientă.Aplicația sa în standardele de compresie video, cum ar fi MPEG, demonstrează capacitatea DPCM de a îmbunătăți eficiența transmisiei de date, menținând în același timp niveluri de calitate acceptabile.

Răspândiți spectrul

Spread Spectrum este o tehnică de modulare folosită pentru a proteja semnalele de mesaje de interferențe, zgomot de mediu și blocare.Asigură o comunicare sigură și îngreunează detectarea semnalului.Principalele tipuri de tehnici de spectru răspândit sunt spectrul de răspândire a frecvenței (FHSS), spectrul de răspândire directă a secvenței (DSSS), spectrul de răspândire a timpului (THSS) și spectrul de răspândire Chirp (CSS).

Spectrul de răspândire a frecvenței (FHSS)

În spectrul de răspândire de sărituri de frecvență (FHSS), semnalul este trimis pe diverse frecvențe radio, schimbându -se de la o frecvență la alta la intervale stabilite.Secvența de săritură și calendarul trebuie cunoscute și sincronizate între emițător și receptor.Această tehnică este extrem de rezistentă la blocaj și interceptare, ceea ce o face ideală pentru comunicații militare.De asemenea, este utilizat în Bluetooth și în unele rețele wireless locale (WLAN).Modificările frecvente ale frecvenței îngreunează adversarii să prezică următoarea frecvență, sporind rezistența la interferențe.

Figura 18: Spectrul de răspândire de sărituri de frecvență (FHSS)

Spectrul de răspândire a secvenței directe (DSSS)

Spectrul de răspândire a secvenței directe (DSSS) răspândește semnalul de date original pe o lățime de bandă mai largă de frecvență prin înmulțirea acestuia cu un cod de răspândire a zgomotului pseudo-random.Acest cod are o lățime de bandă mai mare decât datele, ceea ce duce la distribuirea datelor pe o gamă mai largă de frecvențe.DSSS îmbunătățește rezistența la interferențe și blocarea.Este utilizat în sistemele de comunicații wireless, inclusiv GPS și standardele originale IEEE 802.11 Wi-Fi.Principalul avantaj al DSSS este capacitatea sa de a îmbunătăți raportul semnal-zgomot (SNR) și de a face semnalul mai puțin predispus la zgomot și la alte interferențe.

Figura 19: Spectrul de răspândire a secvenței directe (DSSS)

Spectrul de răspândire a timpului (THSS)

Spectrul de răspândire a timpului (THSS) transmite date în explozii scurte la intervale de timp diferite, determinate de o secvență pseudorandom cunoscută atât de emițător, cât și de receptor.Deși mai puțin obișnuit, THS-urile pot fi utilizate în sisteme ultra-largă (UWB) și sisteme de comunicare sigure.Această metodă adaugă un element bazat pe timp la răspândirea semnalului, îmbunătățirea securității și ceea ce îl face mai rezistent la interferențe și interceptare.

Spectrul de răspândire Chirp (CSS)

Spectrul de răspândire Chirp (CSS) schimbă frecvența unui semnal în timp într -un mod liniar sau exponențial, producând un sunet „chirp”.Această metodă este bună la gestionarea interferenței multipath și permite comunicarea pe distanțe lungi cu utilizarea cu putere redusă.CSS este utilizat în radar și în sisteme de comunicare cu putere lungă, cu putere redusă, precum LORA Technology, popular în dispozitivele Internet of Things (IoT).Schimbarea de frecvență în CSS permite calendarul precis și măsurarea distanței, ceea ce o face utilă pentru aplicațiile care au nevoie de o precizie și fiabilitate ridicată.

Figura 20: spectrul de răspândire a CHIRP (CSS)

Avantajele modulării

Dimensiunea antenei reduse: Modularea permite utilizarea antenelor mai mici prin trecerea semnalului transmis într -un interval de frecvență mai mare.La aceste frecvențe mai mari, antenele mai mici pot funcționa eficient.

Prevenirea interferențelor semnalului: tehnicile de modulare ajută la minimizarea interferenței semnalului și la asigurarea faptului că diferite semnale nu se contopesc.Acest lucru duce la o comunicare mai clară și mai fiabilă.

Gama de comunicare extinsă: Folosind modularea, semnalele pot fi transmise și primite pe distanțe mai lungi.Acest lucru îmbunătățește eficacitatea comunicării pe distanțe lungi.

Capacitate de multiplexare: modularea permite trimiterea simultană mai multor semnale pe un singur canal de comunicare.Acest lucru optimizează utilizarea lățimii de bandă disponibile.

Lățimea de bandă reglabilă: diferite scheme de modulare permit ajustările în lățimea de bandă pe baza cerințelor specifice.Aceasta oferă o mai mare flexibilitate și eficiență în sistemele de comunicații.

Calitatea de recepție îmbunătățită: modularea reduce zgomotul și interferența, ceea ce duce la semnale primite mai clare și mai fiabile.

Dezavantaje ale modulației

Costuri mai mari ale echipamentelor: implementarea modulării necesită echipamente sofisticate și adesea costisitoare.Aceste costuri includ atât achiziții, cât și întreținere.

Complexitatea proiectărilor de receptor și emițător: sistemele modulate necesită proiecte de emițător și receptori mai complexi, ceea ce duce la provocări tehnice mai mari și cerințe de întreținere.

Cerința de proximitate pentru sistemele FM: în sistemele de modulare a frecvenței (FM), antenele trebuie să fie poziționate relativ apropiate între ele pentru a menține performanțe optime.

Inteficiență pentru lățimi mari de bandă: anumite tehnici de modulare nu sunt potrivite pentru aplicațiile care necesită lățimi mari de bandă, limitându -le eficacitatea în aceste scenarii.

Consumul crescut de energie: modularea poate crește consumul de energie, ceea ce reprezintă o mare problemă pentru aplicațiile sensibile la energie.

Aplicații de diferite tipuri de modulare

Tehnicile de modulare sunt importante, deoarece schimbă proprietățile semnalului pentru a eficientiza transmiterea informațiilor.Iată câteva utilizări:

Amestecare de muzică și înregistrare bandă magnetică

În producția muzicală și înregistrarea bandelor magnetice, modularea ajustează amplitudinea sau frecvența semnalelor audio.Acest lucru asigură reproducerea sunetului de înaltă fidelitate și minimizează zgomotul.Tehnici precum modularea amplitudinii (AM) și modularea frecvenței (FM) îmbină diferite piese audio, creând o experiență sonoră perfectă și coezivă.

Monitorizarea EEG pentru nou -născuți

Modularea este importantă în aplicațiile medicale, în special pentru monitorizarea activității creierului nou -născutului.Electroencefalografia (EEG) folosește modularea frecvenței pentru a urmări și înregistra undele creierului.Acest lucru permite detectarea precisă a afecțiunilor neurologice, ajutând diagnosticul și tratamentul precoce.Modularea și demodularea acestor semnale asigură citiri exacte și colectarea fiabilă a datelor.

Sisteme de telemetrie

Sistemele de telemetrie depind de modulare pentru a transmite date pe distanțe lungi.Modularea fazelor (PM) și modularea frecvenței (FM) codifică informațiile pe semnalele purtătorului, permițând monitorizarea în timp real a sistemelor la distanță.În industria auto și aerospațială, telemetria în timp real este bună pentru monitorizarea performanței și stării componentelor.

Sisteme radar

Modularea frecvenței îmbunătățește precizia și rezoluția semnalelor detectate.Acest lucru permite măsurarea precisă a distanței, vitezei și direcției obiectelor, cea mai bună pentru controlul traficului aerian și previziunile meteorologice.

Broadcasting FM

În difuzare, modularea frecvenței (FM) este utilizată pentru transmisia audio de înaltă calitate.Broadcasting -ul FM oferă o calitate a sunetului mai bună și o interferență mai mică decât modularea amplitudinii (AM).Modulând frecvența undei purtătorului, codifică informațiile audio, oferind un sunet clar și fiabil ascultătorilor.

Concluzie

Modularea ajută la îmbunătățirea abilităților noastre de comunicare.Studiind diferite tehnici, de la analogul tradițional la metodele digitale și puls avansate, învățăm beneficiile și aplicațiile lor.Tehnici precum modularea frecvenței (FM) și modularea fazelor (PM) sunt utilizate pentru utilizări de înaltă calitate, cu zgomot redus, cum ar fi difuzarea FM și radar.Metode digitale precum QAM și OFDM sunt utilizate pentru servicii de rată mare de date precum TV digital și internet în bandă largă.Cu toate acestea, modularea aduce, de asemenea, provocări precum costurile mai mari ale echipamentelor, proiectele complexe și consumul crescut de energie.Pe măsură ce continuăm să inovăm, modularea rămâne centrală pentru a face transmisia informațională mai eficientă, fiabilă și sigură la nivel mondial.

Întrebări frecvente [FAQ]

1. Care este cea mai bună tehnică de modulare?

Cea mai bună tehnică de modulare depinde în mare măsură de cerințele aplicației, cum ar fi eficiența lățimii de bandă, eficiența puterii, complexitatea și mediul de comunicare specific.De exemplu, în mediile în care lățimea de bandă este limitată, dar puterea nu este, modularea fazelor (PM) ar putea fi ideală datorită rezistenței sale împotriva zgomotului și interferenței.Pe de altă parte, pentru aplicațiile care au nevoie de transmisie ridicată a ratei de date, multiplexarea ortogonală de divizare a frecvenței (OFDM) este adesea preferată, deoarece folosește eficient spectrul disponibil și este mai puțin sensibil la interferența multi-căută.

2. Ce tehnică de modulare este cel mai puțin scumpă?

Modularea amplitudinii (AM) este, în general, considerată cea mai mică și cea mai simplă formă de modulare.Necesită echipamente mai puțin complexe și mai ieftine, ceea ce îl face adecvat pentru electronice de calitate și aplicații de difuzare de calitate.Cu toate acestea, este mai puțin eficient în ceea ce privește utilizarea lățimii de bandă și mai vulnerabil la zgomot în comparație cu alte tehnici precum modularea frecvenței (FM) sau schemele de modulare digitală.

3. Cum se determină tipul de modulare?

Pentru a determina tipul de modulare adecvat, trebuie să luăm în considerare mai mulți factori:

Cerințe de lățime de bandă: Cât de mult spectru este disponibil pentru comunicare?

Constrângeri de putere: este limitată puterea emițătorului?

Factorii de mediu: Există probleme cu interferența multipath sau un canal zgomotos?

Cerințe de sistem: Care sunt nevoile ratei de date și toleranțele ratei de eroare?

Decizia implică o compensare între acești factori, influențată de nevoile specifice ale sistemului de comunicare.

4. De ce este evitată modularea excesivă?

Peste modulare în sisteme precum AM și FM duce la distorsiunea semnalului și la deversarea lățimii de bandă, provocând interferențe cu canalele adiacente.Acest lucru nu numai că degradează calitatea comunicării, dar încalcă limitele de reglementare la utilizarea lățimii de bandă.În sistemele digitale, modularea excesivă poate duce la tăierea simbolurilor și la creșterea ratelor de eroare.Menținerea nivelurilor de modulare în limite specificate este necesară pentru o funcționare eficientă și conformă.

5. Ce este modularea slabă?

Modularea slabă se referă la un scenariu în care procesul de modulare nu folosește în mod optim lățimea de bandă alocată sau are ca rezultat o rată de eroare ridicată.Simptomele unei modulări slabe includ o utilizare mai mare a puterii, erori de transmisie mai frecvente și interferențe cu alte semnale.De obicei, rezultă din reglarea inadecvată a sistemului sau utilizarea unei tehnici de modulare care nu se aliniază bine cu condițiile operaționale și cerințele sistemului.

6. Care este formula pentru modulare?

Formula pentru modulare depinde de tipul de modulare utilizat.De exemplu:

Modulație de amplitudine (AM): m (t) = (1 + k ⋅ x (t) ⋅ c (t)

unde k este indicele de modulare, x (t) este semnalul mesajului, iar C (t) este semnalul purtătorului.

Modularea frecvenței (FM): y (t) = a ⋅ sin (ωct + kf ∫ x (t) dt)

În cazul în care A este amplitudinea, ωc este frecvența purtătorului, KF este constanta de deviere a frecvenței, iar X (t) este semnalul mesajului.

Fiecare tip de modulare va avea parametrii specifici care influențează modul în care este aplicată formula pe baza cerințelor și obiectivelor operaționale ale sistemului de comunicare.